Hmmm....el. El: ciudat, nepăsător, dar atât de interesant ca persoană , ma lasă să-l descopăr puţin câte puţin, mereu venind cu noutăţi , fiind varianta imbunătaţita de sute de mii de ori, a toţi acelor "el", care au mai existat vreodată.
Cine s-ar fi gândit vreodată că vom ajunge sa impărţim atât de multe, intr-un timp atât de scurt? Lacrimi, zâmbete, muzică, certuri,despărţiri, impăcări( :X) intr-o lună si ceva .
Are cel mai interesant mers din cate am vazut, si vântul suflă prin parul lui total diferit faţă de ceilalţi.
Este incredibil de enervant când vrea, si mereu răbdător cu mofturile mele. Dar nu e Dumnezeu pe Pământ:P. Si el are nevoie de mine, la fel cum eu am nevoie de el. Ne drogăm unul cu celălalt si e mereu atât de bine, incât de fiecare data vrem mai mult si mai mult.
Era si cazul ca cineva sa işi dorească sa ma insoţească through my highway to hell, fara să-i pese de restul, să stiu ca e acolo doar pentru mine, iar eu să nu-l las să plece.
El.....da, el.
miercuri, 9 decembrie 2009
Heaven?....
In sfarsit, totul pare sa functioneze.S-au aliniat planetele, vrajitorii si-au epuizat tolba de farmece, sau pur si simplu destinul e foarte darnic in zilele astea pentru ca tot ce odata era gresit acum pare corect.
Deşi câteodată lumea se mai clatină, nu e totul ca dracu mereu. Am intrat intr-ul fel de stare de nepăsare, si am constatat ca viaţa e mult mai frumoasă dacă pur şi simplu nu-ti pasă. Chiar dacă la inceput nepăsarea asta e oarecum mimată, cu timpul ajunge să facă parte din gândirea de zi cu zi.
Dacă pe Pământ lucrurile devin din ce in ce mai bune, oare Raiul cu ce ne aşteaptă? Sau chiar acesta e cursul natural al lucrurilor? Fiind copii nu ne pasă, crescând putin, ajungand la adolescenţă, ba ne pasă prea tare, ba deloc. Ajungănd la maturitate, fiecare idioţenie reprezintă un mare...ceva, pe lista priorităţilor, iar ajunşi la bătraneţe, deşi nu o prea arată, oamenilor nu prea le mai pasa de lumea pământească si işi fac planuri pentru concediul din Rai sau Iad.
Deşi m-am cam abătut de la subiect, concluzia e că: momentan VIAŢA E FRUMOASĂ...!
Deşi câteodată lumea se mai clatină, nu e totul ca dracu mereu. Am intrat intr-ul fel de stare de nepăsare, si am constatat ca viaţa e mult mai frumoasă dacă pur şi simplu nu-ti pasă. Chiar dacă la inceput nepăsarea asta e oarecum mimată, cu timpul ajunge să facă parte din gândirea de zi cu zi.
Dacă pe Pământ lucrurile devin din ce in ce mai bune, oare Raiul cu ce ne aşteaptă? Sau chiar acesta e cursul natural al lucrurilor? Fiind copii nu ne pasă, crescând putin, ajungand la adolescenţă, ba ne pasă prea tare, ba deloc. Ajungănd la maturitate, fiecare idioţenie reprezintă un mare...ceva, pe lista priorităţilor, iar ajunşi la bătraneţe, deşi nu o prea arată, oamenilor nu prea le mai pasa de lumea pământească si işi fac planuri pentru concediul din Rai sau Iad.
Deşi m-am cam abătut de la subiect, concluzia e că: momentan VIAŢA E FRUMOASĂ...!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
