Hmmm....el. El: ciudat, nepăsător, dar atât de interesant ca persoană , ma lasă să-l descopăr puţin câte puţin, mereu venind cu noutăţi , fiind varianta imbunătaţita de sute de mii de ori, a toţi acelor "el", care au mai existat vreodată.
Cine s-ar fi gândit vreodată că vom ajunge sa impărţim atât de multe, intr-un timp atât de scurt? Lacrimi, zâmbete, muzică, certuri,despărţiri, impăcări( :X) intr-o lună si ceva .
Are cel mai interesant mers din cate am vazut, si vântul suflă prin parul lui total diferit faţă de ceilalţi.
Este incredibil de enervant când vrea, si mereu răbdător cu mofturile mele. Dar nu e Dumnezeu pe Pământ:P. Si el are nevoie de mine, la fel cum eu am nevoie de el. Ne drogăm unul cu celălalt si e mereu atât de bine, incât de fiecare data vrem mai mult si mai mult.
Era si cazul ca cineva sa işi dorească sa ma insoţească through my highway to hell, fara să-i pese de restul, să stiu ca e acolo doar pentru mine, iar eu să nu-l las să plece.
El.....da, el.
miercuri, 9 decembrie 2009
Heaven?....
In sfarsit, totul pare sa functioneze.S-au aliniat planetele, vrajitorii si-au epuizat tolba de farmece, sau pur si simplu destinul e foarte darnic in zilele astea pentru ca tot ce odata era gresit acum pare corect.
Deşi câteodată lumea se mai clatină, nu e totul ca dracu mereu. Am intrat intr-ul fel de stare de nepăsare, si am constatat ca viaţa e mult mai frumoasă dacă pur şi simplu nu-ti pasă. Chiar dacă la inceput nepăsarea asta e oarecum mimată, cu timpul ajunge să facă parte din gândirea de zi cu zi.
Dacă pe Pământ lucrurile devin din ce in ce mai bune, oare Raiul cu ce ne aşteaptă? Sau chiar acesta e cursul natural al lucrurilor? Fiind copii nu ne pasă, crescând putin, ajungand la adolescenţă, ba ne pasă prea tare, ba deloc. Ajungănd la maturitate, fiecare idioţenie reprezintă un mare...ceva, pe lista priorităţilor, iar ajunşi la bătraneţe, deşi nu o prea arată, oamenilor nu prea le mai pasa de lumea pământească si işi fac planuri pentru concediul din Rai sau Iad.
Deşi m-am cam abătut de la subiect, concluzia e că: momentan VIAŢA E FRUMOASĂ...!
Deşi câteodată lumea se mai clatină, nu e totul ca dracu mereu. Am intrat intr-ul fel de stare de nepăsare, si am constatat ca viaţa e mult mai frumoasă dacă pur şi simplu nu-ti pasă. Chiar dacă la inceput nepăsarea asta e oarecum mimată, cu timpul ajunge să facă parte din gândirea de zi cu zi.
Dacă pe Pământ lucrurile devin din ce in ce mai bune, oare Raiul cu ce ne aşteaptă? Sau chiar acesta e cursul natural al lucrurilor? Fiind copii nu ne pasă, crescând putin, ajungand la adolescenţă, ba ne pasă prea tare, ba deloc. Ajungănd la maturitate, fiecare idioţenie reprezintă un mare...ceva, pe lista priorităţilor, iar ajunşi la bătraneţe, deşi nu o prea arată, oamenilor nu prea le mai pasa de lumea pământească si işi fac planuri pentru concediul din Rai sau Iad.
Deşi m-am cam abătut de la subiect, concluzia e că: momentan VIAŢA E FRUMOASĂ...!
sâmbătă, 3 octombrie 2009
I wish my wish would come true...
" Searching through the unknown Dying to live for my own, Embraced by, my fear and than gone, Fighting for nothing at all I scream!!"
Intotdeauna mi-am dorit sa pot canta in fata unei multimi de oameni, si sa ma eliberez prin cantec. Pana acum nu s-a intamplat asa ceva....insa de vreo 5 luni imi doresc foarte tare o chitara.
Simt ca in momentul in care o voi avea nimic nu va mai fi la fel. Simplul fapt ca as avea-o si m-as putea holba la ea ore in sir, m-ar face sa-mi doresc sa fiu a" Rock star":P..\m/
M-as inchide in casa pentru vreo 3 luni , si nu as mai face altceva decat sa cant, sa cant si iar sa cant...
Am vizionat sute de clipuri "guitar lessons", in speranta ca ceva ceva imi va ramane in minte si atunci cand voi avea chitara voi stii de unde sa incep...Pana atunci, matura pare o chitara foarte buna:))
ROCK ON!
Everything burns...
Exista un moment, sau mai multe (in general mai multe) in viata unui om cand vrea sa le dea naibii pe toate si sa traiasca fara sa ii pese de cei din jur, sau de propria persoana...si sunt atat de frumoase acele 10 minute de turbare sufleteasca, in care asculti o melodie ce-ti da curaj sa uiti, si dansezi, si dai din cap si arunci cu pernele prin camera , fiind sigura ca ai reusit sa te eliberezi.
Dar nu dupa mult timp ...in camera intra "THE FUN EXTERMINATOR" ( de obicei parintii) care imi aduce din nou aminte de aceleasi lucruri de care vreau sa uit, imi aminteste lista de indatoriri (pe care o stiu pe dinafara oricum), si totul revine de unde a inceput.
Chiar daca dupa plecarea "persoanei X" , mai ascult inca o data si inca o data acea melodie nimic nu mai e la fel.....e ca si cum ai merge pe bicicleta a 100-a oara....nu mai e atat de amuzant, relaxant sau eliberator.
Si din nou se ajunge la acel abis, la acea fantana nesfarsita de nervi, de lacrimi, de zbucium interior....si atunci singurul lucru care ma poate salva este un mesaj :" Have a good night, sweet dreams with your flying man:D".....
Photo made by Mari
Dar nu dupa mult timp ...in camera intra "THE FUN EXTERMINATOR" ( de obicei parintii) care imi aduce din nou aminte de aceleasi lucruri de care vreau sa uit, imi aminteste lista de indatoriri (pe care o stiu pe dinafara oricum), si totul revine de unde a inceput.
Chiar daca dupa plecarea "persoanei X" , mai ascult inca o data si inca o data acea melodie nimic nu mai e la fel.....e ca si cum ai merge pe bicicleta a 100-a oara....nu mai e atat de amuzant, relaxant sau eliberator.
Si din nou se ajunge la acel abis, la acea fantana nesfarsita de nervi, de lacrimi, de zbucium interior....si atunci singurul lucru care ma poate salva este un mesaj :" Have a good night, sweet dreams with your flying man:D".....
Photo made by Mari
vineri, 25 septembrie 2009
The demonic ability
Cum ar fi sa ai "the demonic ability"?...cum ar fi sa poti sa faci orice lucru sa para diabolic? Sa poti sa iti imaginezi orice lucru cu "demonicitatea suprema" pe care o poate avea?
The demonic ability, nu e ceva rau..deloc.Asta pentru ca exista multe tipuri de "demonic abilities". Spre exemplu un bun prieten de-al meu are abilitatea de a ma face sa zambesc de fiecare data. Aceea este "his demonic ability", sau cum spune el "his demonic aura be with me":)). De fiecare data cand simti ca totul e perfect si nimic nu poate fi mai bine, inseamna ca ceva nu e in regula...si atunci e momentul in care intervine partea diabolica din fiecare dintre noi. Atunci trebuie sa faci ceva, orice, care sa te faca sa te simti putin rau, pentru a pastra un echilibru.
Un alt talent " demonic " al aceluiasi prieten este desenul....:P
Made by Thomassso the Flying man.
Acest desen trezeste in mine sentimente inexplicabile....asa cum se spune ma face sa vreau sa fiu " a rock star". Simpla vizualizare a acestuia ma face sa sar de pe scaun si sa strig ceva diabolic, sa ma dezlantui, sa fiu libera, cel putin in imaginatia proprie daca nu si in realitate.
Deci , cum spuneam, trebuie sa invatam sa fim diabolici, si trebuie sa invatam sa-i invatam pe altii sa fie, asa cum si eu imi primesc lectia in fiecare zi , si incerc sa o transmit la randul meu, altora.
Pana cand voi ajunge la maximum de cunostinte, sau experiente demonice ( in sensul bun , eliberator al cuvantului) sper sa pot trai in aceasta lume mult prea oarba pentru a vedea ceea ce se vede cu ochiul liber.
I hate myself for loving you!\m/
The demonic ability, nu e ceva rau..deloc.Asta pentru ca exista multe tipuri de "demonic abilities". Spre exemplu un bun prieten de-al meu are abilitatea de a ma face sa zambesc de fiecare data. Aceea este "his demonic ability", sau cum spune el "his demonic aura be with me":)). De fiecare data cand simti ca totul e perfect si nimic nu poate fi mai bine, inseamna ca ceva nu e in regula...si atunci e momentul in care intervine partea diabolica din fiecare dintre noi. Atunci trebuie sa faci ceva, orice, care sa te faca sa te simti putin rau, pentru a pastra un echilibru.
Un alt talent " demonic " al aceluiasi prieten este desenul....:P
Made by Thomassso the Flying man.Acest desen trezeste in mine sentimente inexplicabile....asa cum se spune ma face sa vreau sa fiu " a rock star". Simpla vizualizare a acestuia ma face sa sar de pe scaun si sa strig ceva diabolic, sa ma dezlantui, sa fiu libera, cel putin in imaginatia proprie daca nu si in realitate.
Deci , cum spuneam, trebuie sa invatam sa fim diabolici, si trebuie sa invatam sa-i invatam pe altii sa fie, asa cum si eu imi primesc lectia in fiecare zi , si incerc sa o transmit la randul meu, altora.
Pana cand voi ajunge la maximum de cunostinte, sau experiente demonice ( in sensul bun , eliberator al cuvantului) sper sa pot trai in aceasta lume mult prea oarba pentru a vedea ceea ce se vede cu ochiul liber.
I hate myself for loving you!\m/
" Take me down to the paradise city
Where the grass is green
And the girls are pretty
Oh, won't you please take me home..."
Asa cum se intampla mereu in cazul meu, exista o perioada a vietii mele ( o saptamana, doua, trei), in care ma indragostesc definitiv si irevocabil de o anume melodie. In aceste saptamani a venit randul melodiei "Paradise city" a trupei Guns N' Roses, sa fie iubita de catre mine:))
Totul a inceput acum 6 zile, cand am fost impreuna cu mai multi prieteni la "Rockers club" cum imi place mie sa-l numesc, unde am ascultat (am dansat, am sarit si dat din cap) pe melodia aceasta , si de atunci " I just can't get enough".:P
Melodia asta are un "ceva" anume care nu poate fi exprimat in cuvinte obisnuite si merita epitete exagerate chiar. Daca din greseala, sau din orice alt motiv nu ati ascultat niciodata aceasta melodie, va sugerez sa vedeti clipul si sa o ascultati..sau mai bine nu!....inchideti ochii si ascultati doar ( vizionati video-ul dupa:P)
Cum spuneam aceasta melodie nu poate fi descrisa ci trebuie " traita" ca sa spun asa, trebuie mancata cu foarte multa atentie, sau dimpotriva, fara atentie, pentru ca nu exista limite!
Sunt sigura ca intr-un timp destul de scurt nu voi mai diviniza aceasta melodie, dar de fiecare data cand o voi asculta imi va smulge cel putin un zambet, stiind ca " a fost a mea candva":P:D
Aceasta nu este prima , nici ultima melodie din clasamentul celor care au ocupat un teritoriu din viata mea, printre acestea numarandu-se si :(de la Metallica): One, Enter Sandman, Suicide and Redemption, The day that never comes, Wasting my hate, Until it sleeps, Master of Puppets etc. , (de la Guns N' roses) : Black leather, November Rain, Live and let die, etc., (System of a down): When angels deserve to die, ( RHCP): Otherside, Hard to concentrate.....si multe multe altele.
La sfarsit...vesnicul si nemuritorul : ROCK ON!!!
Where the grass is green
And the girls are pretty
Oh, won't you please take me home..."
Asa cum se intampla mereu in cazul meu, exista o perioada a vietii mele ( o saptamana, doua, trei), in care ma indragostesc definitiv si irevocabil de o anume melodie. In aceste saptamani a venit randul melodiei "Paradise city" a trupei Guns N' Roses, sa fie iubita de catre mine:))
Totul a inceput acum 6 zile, cand am fost impreuna cu mai multi prieteni la "Rockers club" cum imi place mie sa-l numesc, unde am ascultat (am dansat, am sarit si dat din cap) pe melodia aceasta , si de atunci " I just can't get enough".:P
Melodia asta are un "ceva" anume care nu poate fi exprimat in cuvinte obisnuite si merita epitete exagerate chiar. Daca din greseala, sau din orice alt motiv nu ati ascultat niciodata aceasta melodie, va sugerez sa vedeti clipul si sa o ascultati..sau mai bine nu!....inchideti ochii si ascultati doar ( vizionati video-ul dupa:P)
Cum spuneam aceasta melodie nu poate fi descrisa ci trebuie " traita" ca sa spun asa, trebuie mancata cu foarte multa atentie, sau dimpotriva, fara atentie, pentru ca nu exista limite!
Sunt sigura ca intr-un timp destul de scurt nu voi mai diviniza aceasta melodie, dar de fiecare data cand o voi asculta imi va smulge cel putin un zambet, stiind ca " a fost a mea candva":P:D
Aceasta nu este prima , nici ultima melodie din clasamentul celor care au ocupat un teritoriu din viata mea, printre acestea numarandu-se si :(de la Metallica): One, Enter Sandman, Suicide and Redemption, The day that never comes, Wasting my hate, Until it sleeps, Master of Puppets etc. , (de la Guns N' roses) : Black leather, November Rain, Live and let die, etc., (System of a down): When angels deserve to die, ( RHCP): Otherside, Hard to concentrate.....si multe multe altele.
La sfarsit...vesnicul si nemuritorul : ROCK ON!!!
Nici nu stiti ce pierdeti...:D
In urma cu vreo jumatate de ora am descoperit un articol pe un blog , scris de un anume Teofil, care se declara total impotriva oricarui subgen de rock, sau impotriva a oricarui lucru ce are legatura cu rockul. Citez:"Parerea mea despre muzica rock nu este una buna, deoarece nu inteleg cum te-ar putea linisti o muzica rock(sunete de-a-valma, tipete si urlete). Si in plus de asta, dupa cate am mai auzit, muzica rock se danseaza ceva de genul: zbenguiala cat tine + sa dai din cap(obligat sa ai plete) pana nu mai poti.".
Aceasta este conceptia majoritatii despre acest gen de muzica, iar scopul acestui articol este de a lamuri putin lucrurile pentru a nu se face confuzii. In primul rand, muzica rock nu reprezinta "sunete de-a valma, tipete si urlete". Aceasta descriere este varianta imbunatatita a intrebarii pe care o primesc frecvent: " Si tie iti plac aia care zbiara acolo?" Muzica rock a aparut prin combinarea muzicii country si blues ( surprinzator, nimeni nu are nimic impotriva acestor genuri muzicale) . Nimeni nu are nimic impotriva acestor genuri muzicale ( country si blues), si nimeni nu are nimic impotriva lui Elvis Presley, Jerry Lee, sau Johnny Cash. Atunci de ce majoritatea ( celor ce nu asculta rock) au ceva (si inca foarte multe) impotriva trupelor ca:Led Zeppelin, Black Sabbath, Alice Cooper, Deep Purple, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Whitesnake, Scorpions si multi altii?...
Trecand peste aceste aspecte, "Teofil" mentioneaza ca, citez:" dupa cate am mai auzit, muzica rock se danseaza ceva de genul: zbenguiala cat tine + sa dai din cap(obligat sa ai plete) pana nu mai poti.". Bine spus...dupa cate ai AUZIT!....dar n-ai trait in viata ta, si nici nu ai avut curiozitatea de a-ti demonstra tie insuti acest lucru. Asa cum cred eu ca se intampla de fapt in majoritatea cazurilor toata lumea se ia dupa toate lumea urmarind spiritul de turma, si nimeni nu vine cu dovezi clare impotriva a ceea ce se numeste ROCK.
Dar, cum spun mereu: NICI NU STITI CE PIERDETI!
Aceasta este conceptia majoritatii despre acest gen de muzica, iar scopul acestui articol este de a lamuri putin lucrurile pentru a nu se face confuzii. In primul rand, muzica rock nu reprezinta "sunete de-a valma, tipete si urlete". Aceasta descriere este varianta imbunatatita a intrebarii pe care o primesc frecvent: " Si tie iti plac aia care zbiara acolo?" Muzica rock a aparut prin combinarea muzicii country si blues ( surprinzator, nimeni nu are nimic impotriva acestor genuri muzicale) . Nimeni nu are nimic impotriva acestor genuri muzicale ( country si blues), si nimeni nu are nimic impotriva lui Elvis Presley, Jerry Lee, sau Johnny Cash. Atunci de ce majoritatea ( celor ce nu asculta rock) au ceva (si inca foarte multe) impotriva trupelor ca:Led Zeppelin, Black Sabbath, Alice Cooper, Deep Purple, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Whitesnake, Scorpions si multi altii?...
Trecand peste aceste aspecte, "Teofil" mentioneaza ca, citez:" dupa cate am mai auzit, muzica rock se danseaza ceva de genul: zbenguiala cat tine + sa dai din cap(obligat sa ai plete) pana nu mai poti.". Bine spus...dupa cate ai AUZIT!....dar n-ai trait in viata ta, si nici nu ai avut curiozitatea de a-ti demonstra tie insuti acest lucru. Asa cum cred eu ca se intampla de fapt in majoritatea cazurilor toata lumea se ia dupa toate lumea urmarind spiritul de turma, si nimeni nu vine cu dovezi clare impotriva a ceea ce se numeste ROCK.
Dar, cum spun mereu: NICI NU STITI CE PIERDETI!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
